SU GIASSU
Domo
Ite est Diariulimba
Sa gerŔntzia de Diariulimba
Su S˛tziu Limba Sarda
Organigramma de su S˛tziu
LINKS
ARCHIVIU annu pro annu 
Pro retzire sa lýtera de noas
ISCRIENOS
diariulimba@sotziulimbasarda.net



Diretore:  Micheli Ladu - Editore: S˛tziu Limba Sarda
CHISTIONES

26/02/2009 
Chi s'arribet a una presŔntzia normale de sa limba 
[de Gagu Ledda]
In custa ¨rtimas eletziones regionales, in cunfrontu cun totu sas Óteras coladas, est essida prus a pýgiu sa chistione sarda, non solu de sa limba ma de s’identidade, identidade colletiva, su fatu de si reconn˛schere in unu “nois” in ue sa limba est parte de custa identidade, antis nd’est s’ispina dorsale.
“Onni borta chi essit a pýgiu, in unu modu o in un’Óteru, sa chistione de sa limba, sinnificat chi si sunt presentende una sŔrie de Óteros problemas: sa formatzione e s’allargamentu de sa classe dirigente, sa netzessidade de istabilire relatziones prus ýntimas e seguras intre sos grupos dirigentes e sa massa populare-natzionale, est a nÓrrere de torrare a organizare s’egemonia culturale”.
Su pensamentu tzitadu est de Antoni Gramsci, sardu universale. Preocupadu pro sa limba e pro s’egemonia culturale, isse aiat captadu sa dimensione polýtico-culturale chi semper istat a in segus de unu progetu de normalizatzione linguýstica.

Totu sas formatziones polýticas ant asseguradu de tŔnnere in contu sa cultura e s’identidade sardas. Deo rispeto sos sŔberos individuales, ma su de istare a un’ala o a un’Ótera de su ventÓlliu polýticu est discriminante rispetu a sa chistione de sa limba chi oe in die, e gasi est semper istadu, est una chistione polýtica. Sa normalidade rispetu a sa limba s’at a dare petzi cando totu sos partidos politicos sardos atzetent sa presŔntzia, comente mýnimu paritÓria, de sa limba sarda in totu sos Ómbitos in ue est presente s’italiana. Como galu non si dant custas cunditziones. Perunu ministru at abertu buca pro nÓrrere carchi cosa a favore, o in contra, de sa limba sarda in sas iscolas, pro esempru, nemos at faeddadu de su progetu de lege noa de su sardu; pro ite at a preguntare calicunu, ca no lis importat nudda. E ite nos devimus isetare dae chie nche ponet sa crŔsia de SacÓrgia in Aristanis ? Imaginemus•nos unu pagu una propaganda eletorale fata in continente dae su primu partidu italianu chi nche p˛ngiat sa Turre de sos Asinelli in Perugia o Montecassinu in Trentinu.

Su chi est in discussione in custos ¨rtimos annos est pretzisamente sa netzessidade de torrare a organizare s’egemonia culturale. Est pr˛piu contra custa possibilidade chi nche sunt bŔnnidos dae su mare fiotos de ministros furisteris a promýtere de totu e de prus; est bŔnnidu finas su majarzu mannu a promýtere, minetzare e fÓghere a rýere. Ischiant de agatare in terra sarda ap˛gios s˛lidos, colunnas mannas e minoreddas in ue s’arrumbare, Óscaros armados de sos peus argumentos in contra de onni tipu de cambiamentu. Unos cantos berritones l’ant postu fatu, sena birg˛ngia peruna assegurant; in localidade magasinu Losa, sena bi lu pedire nemos, si sunt finas sutammissos.

Bi nd’at finas chi pranghent pro tantu sardismu difusu, a meda gente non praghet, male mastigadu nat chi; sos satzerdotes de su sardismu apost˛licu e romanu si tapant su nasu a in antis de custu bentu de identidade chi est penetradu in sas cussŔntzias de pessones finas a como istrÓngias a su fen˛menu natzionalista sardu; putzi nat chi, custu sardismu de sinistra, no lis agradat su de si cunfrontare cun ideas novas, friscas, cun ideas de gente chi s’acarat dae pagora a sa polýtica. Nono, a issos praghent de prus sos grupeddos bene isseberados, sa gioia de si sentire in pagos ma depositÓrios de sa veridade.

Totu custa gente noa, gi˛vanos e mannos, traballadores e istudiados, residentes in Sardigna o disterrados, ˛mines e fŔminas, benit dae a tesu; non sunt istadas a seguru sas votatziones regionales ¨rtimas sas chi ant postu su pistighýngiu natzionalista in una bona parte de sos eletores sardos. Sena torrare a in segus annos meda, ma restende a sa mem˛ria ist˛rica prus reghente, si podet afirmare chi est a partire dae sos annos setanta chi esistit unu movimentu sardu de rivendicatzione identitÓria chi at postu unas raighinas fortes (m’ant a perdonare sos chi dae in antis de custa data, chi p˛ngio arbitrariamente, giai batallaiant pro sos ideales sardistas).

Unu datu indicativu meda: dae su 1980 a su 2000 si Ŕditant in Sardigna unos otanta týtulos de libros; dae su 2000 a su 2007 sunt prus de chentu sos libros editados in sardu e sa parte prus manna sunt in prosa, romanzos pro su prus. Sa progressione de s’editoria est geomŔtrica, parallela a sa crŔschida pro s’interesse de su sardu in sa populatzione, a su livellu de cussŔntzia linguýstica, a s’atzetatzione de una limba iscrita comuna a totu sos sardos, sa Limba Sarda Comuna, limba iscrita sýntesi de totu sas faeddadas sardas.
Perdonade si torro a Gramsci: “Sa GramÓtica normativa iscrita presuponet duncas semper unu “seberu”, unu critŔriu culturale; est pro tantu semper una manifestatzione de polýtica culturale-natzionale”

S’espressione polýtica de su cÓmbiu, de custa visibilidade prus manna de su sardu est rapresentada dae Renato Soru. Isse est su puntu de cambiu reale in su panorama culturale, prus che polýticu, sardu de custos ¨rtimos annos. Est isse chi at agidu comente catalizadore de una reatzione chi si podiat Óere dadu su matessi, o nono; est istada sa p˛litica sua chi est servida comente enzima in una reatzione, chi at atzeleradu e cun su resultadu chi tenimus a in antis de ogros. M’ammento de sa die chi at faeddadu in limba comente Presidente de sa Sardigna; fiat sa prima borta chi sutzediat in chimbantachimbe annos de autonomia. Bi l’apo naradu a mugere mea, totu cuntentu, “Mi paret sa cosa prus naturale de su mundu chi su presidente sardu faeddet in sa limba bostra” m’at torradu issa cun sa craresa de totu sos catalanos. Teniat resone, est sa cosa prus naturale de su mundu.

Intrade in sa “home page” de Renato Soru e ais a býdere chi, de totu sos výdeos de sa campagna eletorale sua, su chi est istadu prus cummentadu dae sos internÓutas, est su de sa faeddada in sardu chi at fatu in SŔneghe, su prus cummentadu e su chi prus at tocadu sa cordas sensýbiles de sos sardos. E agabbadas sas votatziones, s’artýculu prus cummentadu est su de in ue afirmat chi at a sighire faghende polýtica in Sardigna. Ca est su primu polýticu sardu chi preferit a Ŕssere Presidente de sa Sardigna chi non sutasegretÓriu de cale si siat ministŔriu in Roma. Carchi resone b’at a Ŕssere.

Giacuminu Ledda




















 




 
 
 

 

 
diariulimba@sotziulimbasarda.net  ę sotziulimbasarda 2004-2008,"e' vietato riprodurre articoli originali o estratti da questo sito senza l'assenso della direzione"