| SU GIASSU |
|
Diretore: Micheli Ladu - Editore: Sòtziu
Limba Sarda
|
|
CHISTIONES
|
26/02/2009 Chi s'arribet a una presèntzia normale de sa limba [de Gagu Ledda] |
 In
custa ùrtimas eletziones regionales, in cunfrontu cun totu sas
àteras coladas, est essida prus a pìgiu sa chistione sarda, non solu
de sa limba ma de s’identidade, identidade colletiva, su fatu de si
reconnòschere in unu “nois” in ue sa limba est parte de custa
identidade, antis nd’est s’ispina dorsale. “Onni borta chi essit a pìgiu, in unu modu o in un’àteru, sa chistione de sa limba, sinnificat chi si sunt presentende una sèrie de àteros problemas: sa formatzione e s’allargamentu de sa classe dirigente, sa netzessidade de istabilire relatziones prus ìntimas e seguras intre sos grupos dirigentes e sa massa populare-natzionale, est a nàrrere de torrare a organizare s’egemonia culturale”. Su pensamentu tzitadu est de Antoni Gramsci, sardu universale. Preocupadu pro sa limba e pro s’egemonia culturale, isse aiat captadu sa dimensione polìtico-culturale chi semper istat a in segus de unu progetu de normalizatzione linguìstica. Totu sas formatziones polìticas ant asseguradu de tènnere in contu sa cultura e s’identidade sardas. Deo rispeto sos sèberos individuales, ma su de istare a un’ala o a un’àtera de su ventàlliu polìticu est discriminante rispetu a sa chistione de sa limba chi oe in die, e gasi est semper istadu, est una chistione polìtica. Sa normalidade rispetu a sa limba s’at a dare petzi cando totu sos partidos politicos sardos atzetent sa presèntzia, comente mìnimu paritària, de sa limba sarda in totu sos àmbitos in ue est presente s’italiana. Como galu non si dant custas cunditziones. Perunu ministru at abertu buca pro nàrrere carchi cosa a favore, o in contra, de sa limba sarda in sas iscolas, pro esempru, nemos at faeddadu de su progetu de lege noa de su sardu; pro ite at a preguntare calicunu, ca no lis importat nudda. E ite nos devimus isetare dae chie nche ponet sa crèsia de Sacàrgia in Aristanis ? Imaginemus•nos unu pagu una propaganda eletorale fata in continente dae su primu partidu italianu chi nche pòngiat sa Turre de sos Asinelli in Perugia o Montecassinu in Trentinu. Su chi est in discussione in custos ùrtimos annos est pretzisamente sa netzessidade de torrare a organizare s’egemonia culturale. Est pròpiu contra custa possibilidade chi nche sunt bènnidos dae su mare fiotos de ministros furisteris a promìtere de totu e de prus; est bènnidu finas su majarzu mannu a promìtere, minetzare e fàghere a rìere. Ischiant de agatare in terra sarda apògios sòlidos, colunnas mannas e minoreddas in ue s’arrumbare, àscaros armados de sos peus argumentos in contra de onni tipu de cambiamentu. Unos cantos berritones l’ant postu fatu, sena birgòngia peruna assegurant; in localidade magasinu Losa, sena bi lu pedire nemos, si sunt finas sutammissos. Bi nd’at finas chi pranghent pro tantu sardismu difusu, a meda gente non praghet, male mastigadu nat chi; sos satzerdotes de su sardismu apostòlicu e romanu si tapant su nasu a in antis de custu bentu de identidade chi est penetradu in sas cussèntzias de pessones finas a como istràngias a su fenòmenu natzionalista sardu; putzi nat chi, custu sardismu de sinistra, no lis agradat su de si cunfrontare cun ideas novas, friscas, cun ideas de gente chi s’acarat dae pagora a sa polìtica. Nono, a issos praghent de prus sos grupeddos bene isseberados, sa gioia de si sentire in pagos ma depositàrios de sa veridade. Totu custa gente noa, giòvanos e mannos, traballadores e istudiados, residentes in Sardigna o disterrados, òmines e fèminas, benit dae a tesu; non sunt istadas a seguru sas votatziones regionales ùrtimas sas chi ant postu su pistighìngiu natzionalista in una bona parte de sos eletores sardos. Sena torrare a in segus annos meda, ma restende a sa memòria istòrica prus reghente, si podet afirmare chi est a partire dae sos annos setanta chi esistit unu movimentu sardu de rivendicatzione identitària chi at postu unas raighinas fortes (m’ant a perdonare sos chi dae in antis de custa data, chi pòngio arbitrariamente, giai batallaiant pro sos ideales sardistas). Unu datu indicativu meda: dae su 1980 a su 2000 si èditant in Sardigna unos otanta tìtulos de libros; dae su 2000 a su 2007 sunt prus de chentu sos libros editados in sardu e sa parte prus manna sunt in prosa, romanzos pro su prus. Sa progressione de s’editoria est geomètrica, parallela a sa crèschida pro s’interesse de su sardu in sa populatzione, a su livellu de cussèntzia linguìstica, a s’atzetatzione de una limba iscrita comuna a totu sos sardos, sa Limba Sarda Comuna, limba iscrita sìntesi de totu sas faeddadas sardas. Perdonade si torro a Gramsci: “Sa Gramàtica normativa iscrita presuponet duncas semper unu “seberu”, unu critèriu culturale; est pro tantu semper una manifestatzione de polìtica culturale-natzionale” S’espressione polìtica de su càmbiu, de custa visibilidade prus manna de su sardu est rapresentada dae Renato Soru. Isse est su puntu de cambiu reale in su panorama culturale, prus che polìticu, sardu de custos ùrtimos annos. Est isse chi at agidu comente catalizadore de una reatzione chi si podiat àere dadu su matessi, o nono; est istada sa pòlitica sua chi est servida comente enzima in una reatzione, chi at atzeleradu e cun su resultadu chi tenimus a in antis de ogros. M’ammento de sa die chi at faeddadu in limba comente Presidente de sa Sardigna; fiat sa prima borta chi sutzediat in chimbantachimbe annos de autonomia. Bi l’apo naradu a mugere mea, totu cuntentu, “Mi paret sa cosa prus naturale de su mundu chi su presidente sardu faeddet in sa limba bostra” m’at torradu issa cun sa craresa de totu sos catalanos. Teniat resone, est sa cosa prus naturale de su mundu. Intrade in sa “home page” de Renato Soru e ais a bìdere chi, de totu sos vìdeos de sa campagna eletorale sua, su chi est istadu prus cummentadu dae sos internàutas, est su de sa faeddada in sardu chi at fatu in Sèneghe, su prus cummentadu e su chi prus at tocadu sa cordas sensìbiles de sos sardos. E agabbadas sas votatziones, s’artìculu prus cummentadu est su de in ue afirmat chi at a sighire faghende polìtica in Sardigna. Ca est su primu polìticu sardu chi preferit a èssere Presidente de sa Sardigna chi non sutasegretàriu de cale si siat ministèriu in Roma. Carchi resone b’at a èssere. Giacuminu Ledda
|