|
Diretore: Micheli Ladu - Editore: Sòtziu
Limba Sarda
|
CHISTIONES
|
12/03/2009
Su movimentu cun sa "M" manna
[de Antonimaria Pala] |
Su
pasu istitutzionale dèpidu a sas votatziones pro s’annou de su
Parlamentu Sardu est agabadu.In custas dies, sa Sardigna tenet torra
unu Parlamentu e una giunta noa. Totu cussos chi, onni unu a manera
sua, sunt impinnados, in sa gherra pro su sarvamentu, s’amparu, sa
normalizatzione e sa crèschida de sa limba sarda, ant su dovere de
sighire su traballu de isprone a sa polìtica linguìstica chi in
custos annos at agabadu s’andera simbòlica, pro pigare cussa de su
fràigu e de su traballu de onni die.
Su prus de nois in custas votatziones at fatu sa parte sua,
sustenzende, in tantas maneras sas pessones e sas listas o
impinnende•si in manera direta in s’eletzione. Custu nos at postu in
contierra (mancu male, pro chistiones de democratzia) intra partidos,
listas e coalitziones e fitianu finas in intro de sugetos polìticos
matessi. Sèmpere in manera libera e legìtima. Onni unu at fatu pro
sa limba su chi at pòdidu, su chi at cumpresu, su chi li est pàrfidu
prus giustu relatende•si a sa fortza, a sa cultura polìtica, a sa
bisione de su mamentu istòricu e finas a su contu de sa cumbènia
eletorale.
Como b’at unu guvernu, espressadu dae sa majoria, e un’àtera parte
chi sena gàrrigos de guvernu ma cun àteros còmpitos istitutzionales
de rapresentàntzia e controllu, at a sètzere in Casteddu. Ambas
perras tenent sa responsabilidade, in sos logos de sas detzisiones,
chi sunt finas in foras de su palatu, de si fàghere intèrpretes de
sos isetos de sos sardos. Sa limba a bisu meu est su bisòngiu
primàrgiu de sa gente nostra.
A sos chi ant sos redinagos de s’amministratzione e a cussos chi
tenent su foete pro si apònnere, depimus pompiare. Pro sighire
polìticas in ala a sa limba e a su bilinguismu, cungruidas finas a
como, e pro nde elaborare àteras chi sigant su caminu a chirru a s’ufitzialidade
prena e cumpreta de sa limba, in onni mamentu de sa vida.
Da e cando sunt agabadas sas votatziones in sos cuntatos intre sos
chi faghent cosas de limba e sos pagos chi ant pigadu positzione
pùblica, non si faghet àteru (deo puru so de cussos) si no su de
nàrrere chi est ora de sighire a fàghere. O finas “est ora de
fàghere”, “tocat de cumintzare dae sa gente”, “semus generales sena
esèrcitu”... E àteros propòsitos sàbios, chi tocat de acostiare a
mòvidas cuncretas.
Su movimentu linguìsticu ispontàneu, fatu de sardos disterrados,
intelletuales, operadores de limba, mastros a onni livellu,
iscritores, poetas e citadinos amantiosos, at tentu su mèritu de
obrigare sa polìtica, si no a pònnere in su centru de sos programmas
issoro sa limba, nessi a fàghere fronte a sa contraditzione e
s’omissione distrata e fitianu finas rea in sos cunfrontos de custa
chistione, torrada in buca a totus, finas posca de sa campagna
istitutzionale, ripresa prus male chi non bene dae s’imprenta sarda.
A chie no at sighidu in fatu tocat de li pedire contos, a chie at
fatu pagu tocat de li nàrrere a sighire a in antis. Ma no si podet,
mancu cherfende, torrare in segus!
Ma comente?
Non creo chi su traballu finas bonu chi si faghet cun sos mèdios de
internet abastet a cunvertire sa cunvergèntzia e s’elaboratzione de
sas trumas in dibata, in òperas de cabale. Ne mancu pesso chi
abastent - mancari siant de impreare e de importu mannu - sos
giassos internet chi sunt abertos a s’impreu, e galu prus pagu b’at
de dare afidu a sos artìculos isolados, chi pro limùsina e amistade,
onni milli annos, benint publicados dae sos cotidianos sardos, tropu
impinnados a imbentare realidade, intames de la contare sena lanas,
omissiones, ismèntigos e trampas.
Tocat chi su movimentu pro sa limba diventet su “MOVIMENTU DE SA
LIMBA.”
Chi siat unu sogetu polìticu organizadu, chi siat una domo de
elaboratzione de istrategias cuncretas pro pesare s’ufitzialidade de
su sardu. Chi sa gente si bi potzat iscrìere, apat manera de nàrrere
su chi pessat, ascurtende sas cosas dae chie las narat in fide bona
e cun mèdiu obietivu e iscientìficu. Tocat de impreare totu sas
energias, sas leges, sas sensibilidades polìticas sena esclusiones e
chìrrias de làcanas “ideales”. Tocat de chircare intro de una domo
comuna, s’àndala sarda a chirru a su benidore de sa limba. Chi no
tenet modellos pretzisos de copiare, chi no tenet sa cumbintzione
chi abastet una lege ebia, chi non tenet prus tempus de pèrdere in
partiduras de variantes chi no esistint, chi est capatze de
chirriare su faeddu, s’impreu setoriale, s’iscola e sa literadura,
ma abarrende in intro de unu cussertu, mancari fatu de tantas boghes,
chi apat sa cuncòrdia de unu sonu.
A nos bidimus a cara a pare in pessu chi nche colat Pasca de abrile
pro cumintzare a pesare su MOVIMENTU?
Antonimaria Pala
nazionesarda@alice.it
3395852515
|
|
|